Uniunea Radicala si ecuatia Romaniei

De ce e nevoie de o forţă radicală în România?

Încerc un exerciţiu de logică elementară pentru rezolvarea unei ecuaţii care cuprinde „criza mondială”, România, soluţie.

  1. Afirmaţia că omenirea se află într-o criză mondială, nu poate fi combătută sub nicio formă. Faptul că şi România se află sub presiunea crizei mondiale, este evident.
  2. Criza mondială fiind o criză de sistem va duce la schimbarea sistemului social-economic al lumii. Schimbarea va fi radicală pentru că o criză de sistem provoacă saltul şi nu corecţia sistemului.
  3. Forţele radicale sunt cele care promovează schimbarea şi nu reformarea sistemului. Forţele radicale, unite în Uniunea Radicală, trebuie să fie decidentul şi executantul seriei de măsuri socio-politice care vor transforma România, redându-i valoarea umană şi economică.

În România există acum:

  • forţe politice care luptă pentru conservarea actualei configuraţii politice dar şi a sistemului,
  • forţe politice care doresc unele corecţii asupra actualului sistem, promovând reforme
  • forţe politice care vor schimbarea acestui sistem:
    1. sub forma unui dictat, caracteristic forţelor ultraradicale, extremiste, ultranaţionaliste, religios fundamentaliste
    2. sub forma deciziei izvorâte din voinţa comună, democratică, a membrilor, caracteristic Uniunii Radicale!

Peste 80% dintre cetăţenii României trăiesc sub limita decenţei pentru o ţară membră a Uniunii Europene. În cea mai bogată ţară a Uniunii Europene, în România, există cel mai mare procent de săraci! Este inadmisibil, este un dezastru şi trebuie să-i punem STOP.

Nicio reformă nu va rezolva această situaţie!

De aici vom începe construcţia noastră pentru Renaşterea României.

Anunțuri

About mircea batranu

I'm physicist, researcher, project-designer, futurologist, freelancer and author!

Posted on Noiembrie 6, 2011, in actiuni, criza mondiala, fundamente, Uncategorized and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 3 comentarii.

  1. DOMNULE BĂTRÂNU

    Dacă sunteţi un om cinstit mă veţi contacta.
    Dacă nu, nu !!!

    Nu este nici o noutate în ceea ce spun.
    În 1990, deși NU a înțeles că cetățenii României erau proprietarii legitimi, de drept, ai întregii averi acumulate până în 1989, economistul român Constantin Cojocaru a avut, totuși, meritul de a fi propus împroprietărirea salariaților cu capitalul pe care, la acea dată, el considera, în mod greșit, că se aflase în proprietatea “clicocratică” a statului comunist.
    Chiar și așa, cu toată eroarea de apreciere a dr. Cojocaru, mafia cripto comunistă și-a dat seama imediat că punerea în aplicare a acestei idei va însemna sfârșitul ei definitiv.
    La fel oligarhia mondială a înțeles că astfel va pierde controlul asupra României și, ulterior, prin contagiune iminentă și asupra celorlalte țări foste socialiste.
    De aceea, respectiva mafie, în cârdășie cu oligarhii lumii au pus în aplicare soluția preconizată de Legea 15/1990 (precum și de celelalte acte normative care i-au urmat) de așa zisă “privatizare” prin vânzare.
    Soluție despre care abia acum, după cei douăzeci de ani profețiți, am aflat că vine, de fapt, pe filiera Sergiu Brucan.
    Care iată, nu a fost doar “profet,” ci și “poștaș.”

    După patru ani, în 1994, când, practic, încă nu începuse jaful privatizării, am ințeles în ce a constat greșeala din 1990 a dr. Constantin Cojocaru care – așa după cum am arătat – prin ceea ce propusese cu patru ani mai înainte, ignorase, din păcate, drepturile de proprietate ale românilor.
    Și m-am adresat, prin presă, opiniei publice, precum și, direct, organizațiilor civice și profesionale, sindicatelor, partidelor politice, precum și Casei Regale a României, cerându-le tuturor să recunoască INALIENABILITATEA și IMPRESCRIPTIBILITATEA drepturilor de proprietate ale tuturor cetățenilor Țării asupra averii acumulate prin muncă și sacrificii în proprietatea lor comună și să se implice cu hotărâre în lupta împotriva tâlhăriei ce urma să aibă loc.
    Am arătat atunci că statul român care FURASE, în 1990 prin promulgarea Legii 15/1990, de la popor întreaga avere a acestuia, NU avea nici un drept să înstrăineze (să “privatizeze”), în nume și folos propriu, bunurile furate de la noi, cetățenii.
    In pofida avertismentului meu, nimeni nu a reacţionat, lăsând ca tâlhăria, adică așa-zisa “privatizare” să fie “implementată,” de regimul Iliescu.
    ŞI să fie preluată apoi de regimul Constantinescu.
    Şi să fie reluată de al doilea regim Iliescu.
    Și să fie definitivată de regimul Băsescu.

    Așadar, după cum nimeni nu l-a ascultat pe dr. Cojocaru în 1990, nici pe mine nu m-a ascultat nimeni în 1994.
    Și nici după aceea.
    Rezultatul este cel pe care îl suportăm, zi de zi, imensa majoritate a populației : mizeria și umilința.

    Dacă însă veți avea răbdarea să citiți cele câteva rânduri ce urmează va fi imposibil să nu înțelegeți ce este (încă) de făcut pentru a ieși din starea în care am fost aduși.
    Nu va fi nevoie să cărați pietre de moară.
    Cu atât mai puțin să mutați munții din loc.
    Va fi suficient, pentru început, să răspândiți acest text și să-l explicați rudelor, prietenilor, cunoștințelor, colegilor.

    Iar dacă vă simțiți în stare de mai mult, adică dacă vreți să redeveniți STĂPÂN în propria Țară, mă puteți contacta la telefon 0744/911430, sau la adresa mea de e mail

    DE CE SUNTEM ÎN RAHAT
    SI
    CUM IEȘIM DIN EL ?

    Orice societate se bazează pe PROPRIETATE.
    Ceea ce înseamnă că important pentru membrii oricărei societăți este să fie proprietari :
    – ai băncilor,
    – ai rezervelor minerale, munților, pădurilor, apelor și plajelor,
    – ai terenurilor agricole și ai terenurilor construibile,
    – ai combinatelor, fabricilor, uzinelor, birourilor, căilor și mijloacelor de transport și ai infrastructurilor de orice fel,
    – ai stațiunilor turistice, hotelurilor, restaurantelor și magazinelor,
    – ai teatrelor, cinematografelor/mallurilor, televiziunilor și radiourilor,
    – ai tuturor celorlalte bunuri care produc, într-un fel sau altul, bunăstare.

    Înainte de 1990, în societatea socialistă românească, “multilateral dezvoltată,” toate bunurile pe care le-am enumerat, care se numesc mijloace de producție și care, într-un cuvânt, poartă denumirea de CAPITAL, se aflau în proprietatea comună a ÎNTREGULUI POPOR.
    Adică a TUTUROR membrilor societății, a TUTUROR cetățenilor Țării care, prin muncă proprie și sacrificii, acumulaserăm un capital în valoare de sute de miliarde de dolari/euro.
    Iar dreptul de proprietate comună a TUTUROR cetățenilor Țării, asupra TUTUROR bunurilor mijloace de producție (al capitalului) se afla consființit în Constituția RSR din 1965.
    Constituție care s-a aflat în vigoare, atât la 22 Decembrie 1989, cât și după această dată, până în 1991.
    Statul socialist fusese DOAR administrator al respectivelor bunuri, al respectivului capital.
    Nicidecum proprietarul bunurilor, al capitalului.
    Fusese – este adevărat – un administrator dictatorial, criminal, ineficient, corupt și uzurpator.
    Pe care, tocmai de aceea, îl și alungaserăm în 22 Decembrie 1989.
    Așadar nici statul post socialist “emanat“ și “democrat“, moștenitorul statului socialist, nu putea emite nici un fel de pretenții de a fi proprietar asupra bunurilor care – DE DREPT – ne aparțineau nouă, cetățenilor.

    Cu toate acestea, cu complicitatea așa-ziselor elite și a străinilor, noul stat s-a autoproclamat, în mod netemeinic și nelegal, prin promulgarea, la 7 august 1990, a Legii 15/1990, proprietarul fostelor întreprinderi socialiste.
    Declarându-le – pentru a ne prosti în față – un “morman de fier vechi“.
    Prin promulgarea Legii 15/1990 au fost deci încălcate, în mod flagrant, prevederile Constituției RSR 1965, aflată în vigoare.
    Drept urmare, Legea 15/1990 este NECONSTITUȚIONALĂ și, în consecință, NULĂ.
    Statul a comis astfel – prin efectul respectivei Legi – cel mai mare FURT din istoria României, deoarece atunci, în 7 august 1990, statul și-a furat proprii cetățeni de TOATĂ averea lor.
    După care ca orice hoț autentic, statul a dat pe nimic complicilor – pseudo elitelor, adică foștilor activiști pcr, securiștilor și bișnițarilor, precum și străinilor – (aproape) tot ceea ce a furat.
    Punând în aplicare alte legi lovite de aceeași nulitate ca și Legea 15/1990 (cum au fost Legea 58/1991, sau Legea MEBO) statul a zis că face “privatizare.“
    Adică a traficat și încă mai trafichează, în mod ILEGAL, întreprinderile și bunurile furate de la noi.

    Iată deci adevărata cauză a mizeriei și a umilinței noastre : FURTUL INTREGII AVERI DE CĂTRE STAT.
    Tot ceea ce suportăm de peste douăzeci de ani încoace :
    – “privatizările” pe doi lei
    – politizarea, corupția și furturile la toate nivelurile administrației centrale și locale,
    – mafiotizarea economiei prin așa-zisul “capitalism de cumetrie,”
    – evaziunea fiscală, economia neagră și cea gri
    – legislația defectuoasă, uneori de-a dreptul criminală
    – politizarea, subordonarea și coruperea justiției
    – încălcarea grosolană și brutală a drepturilor și libertăților cetățenești
    – prăbușirea nivelului de trai, chiar sub cotele catastrofale atinse pe vremea regimului comunist
    – dispariția a zece la sută din populația României prin emigrare și genocid
    – distrugerea industriei, agriculturii și a sistemelor de învățământ, de sănătate și de asigurări
    – pervertirea fără precedent a moravurilor
    reprezintă, în realitate, EFECTELE IMPLACABILE ale FURTULUI comis de către statul român la 7 august 1990 împotriva propriului popor, a noastră a tuturor.
    Efecte de care nu vom scăpa decât cu condiția de a eradica cauza însăși : FURĂCIUNEA
    Calcule economice simple făcute de același economist, Constantin Cojocaru, arată fără putință de tăgadă că, urmare DIRECTĂ a FURTULUI comis prin promulgarea de către Ion Iliescu a Legii 15/1990, promulgare urmată de punerea în aplicare a așa ziselor legi ale „privatizării”, în cei douăzeci de ani care au trecut de la lovitura de stat din Decembrie 89, statul român – în cârdășie cu mafia autohtonă și cu oligarhii lumii – au dat românilor o ȚEAPĂ de peste 1500 de miliarde de euro.
    Ceea ce înseamnă că, în ultimii douăzeci de ani, fiecare român a fost FURAT, în total, cu peste 100 de mii de euro.
    Adică, statul/hoțul și complicii lui au furat DIRECT, de la fiecare român, mai mult de 5000 de euro în fiecare an, sau peste 400 de euro în fiecare lună.
    Ceea ce reprezintă cel puțin un salariu mediu lunar pe economie.
    La acest jaf cumplit – despre care, cu o singură firavă excepție, nu vorbește nimeni altcineva, nicăieri – adăugându-se și „pagubele” curente/indirecte suferite de fiecare cetățean.
    Trebuie știut însă că aceste pagube colaterale – despre care se pomenește, doar din când în când, în ziare și la televizor – pagube care sunt cauzate de corupția endemică a politicienilor și a funcționarilor statului legați ombilical de : borduriști, asfaltangii, telegondolieri, energicieni, etc. reprezintă, însumate în cei douăzeci de ani de „tranziție”, doar cam 300 de miliarde de euro, față de cei 1500 de miliarde de euro pe care statul român și complicii lui i-au furat, prin „privatizare”, de la cetățenii României.

    Și atunci, ce avem de făcut ?
    În primul rând !
    Să nu (mai) acceptăm furtul, ci să luăm înapoi TOT ceea ce statul ne-a furat și este al NOSTRU.
    Măcar, atât cât a mai rămas.
    Adică, SĂ CONFISCĂM FĂRĂ DESPĂGUBIRE capitalul pe care statul l-a furat de la noi și, fie îl mai păstrează, fie l-a dat pe nimic oligarhilor autohtoni și străini.
    In al doilea rând !
    Să nu ne (mai) mărginim să cerem doar locuri de muncă, salarii, pensii și ajutoare mai mari și biruri mai mici, ci SĂ CONFISCĂM FĂRĂ DESPĂGUBIRE, de la stat, de la oligarhii autohtoni și de la străini toate bunurile și fondurile bănești care au rezultat din exploatarea, fără drept, a capitalului pe care statul l-a furat și cu care s-a cadorisit și i-a cadorisit.
    În al treilea rând !
    Să nu ne (mai) amăgim că există democrație, libertate și bunăstare fără PROPRIETATE și SĂ ÎMPĂRȚIM, ÎN PROPRIETATE PRIVATĂ, tot acest capital – atâta cât mai există și mai poate fi recuperat – între noi, TOȚI cetățenii României, proprietarii lui de drept.
    În sfârșit, în al patrulea rând !
    Să nu (mai) credem că dacă schimbăm PDL – ul cu USL – ul, ori cu PP – ul, sau cu oricine altcineva care bate apa în piuă și/sau promite luna de pe cer rezolvăm ceva, ci SĂ (RE)CONSTRUIM, pe baza faptului că suntem proprietarii legitimi și legali ai averii noastre și astfel vom redeveni și proprietarii ei efectivi, o economie (capitalistă) normală și prosperă și o societate autentic democratică.

    Soluția adevărată de rezolvare a TUTUROR problemelor cu care se confruntă populația Țării constă, așadar, în ORGANIZAREA TEMEINICĂ a marii majorități a cetățenilor în jurul unei MIȘCĂRI CIVICE și POLITICE.
    Această MIȘCARE va trebui să fie capabilă să preia puterea politică prin mijloace exclusiv pașnice, din mâinile actualilor politicieni, CU SCOPUL DE A PRELUA ȘI PUTEREA ECONOMICĂ DIN MÂINILE STATULUI, ALE OLIGARHILOR AUTOHTONI ȘI ALE STRĂINILOR PENTRU A O DA POPORULUI pentru ca, în final, să reconstruiască societatea românească pe baze autentic democratice și în spiritul acelora dintre tradițiile noastre naționale care sunt sănătoase și demne de a fi urmate.
    În momentul de față, din păcate, NU există nici o organizație civică și nici un partid politic care să aibă un astfel de program.
    Deci ele TREBUIE să fie create.
    IAR MIȘCAREA, ATÂT CIVICĂ CÂT ȘI POLITICĂ, VA TREBUI PUSĂ PE PICIOARE ȘI FĂCUTĂ SĂ FUNCȚIONEZE CU MULTĂ RĂBDARE, CU TENACITATE, CU SPIRIT DE SACRIFICIU ȘI CU ONESTITATE, chiar dacă, din păcate, marea majoritate a locuitorilor României nu posedă respectivele calități.

    PENTRU CĂ NU EXISTĂ ALTĂ CALE DE A IEȘI DIN RAHAT.

    15.01.2012 Șerban Popa

    • Domnule Popa,
      Imi scrieti despre ceea ce eu public de ani de zile. Trec peste conditionalitatea cinstei trecute de dvs in primele randuri. In ceea ce ati prezentat, ati omis sa scrieti despre chifla data cetatenilor sub forma actiunilor si a fondurilor de investitii de tip FPS.
      Despre Globalizare si efectele acordurilor din Malta, prabusirea estului Europei si deschiderea pietelor spre Est, spre Rusia si China, despre preluarea planului Valev si transformarea lui in planul Ontario, despre regionalizare, despre transformarea Romaniei in piata (de materii prime, de produse, de forta de munca) si mai ales despre situatia de conflict major STAT-TARA, existent in Romania, premergator razboiului civil, scriu si public de ani de zile in Manifest,va fi revolutie si in Cronica, Romania de azi.
      Decizia economica in Romania de azi s-a transferat peste hotare, decizia politica (asa cum ati vazut la referendum) s-a transferat si ea peste hotare. Nu va amagiti ca s-ar putea cumva pe cale democratica sa schimbi un sistem dictatorial. O astfel de schimbare nu poate avea loc decat pe fondul unui conflict major.
      Am analizat situatia existenta pe toate fetele. Globalizarea nu poate fi oprita sau macar cenzurata decat din Statele Unite. Pe cale de consecinta, singura sansa pentru noi ca tara, pentru a nu ramane pustiu in calea hoardelor, este sa intram in acest joc in postura de parteneri si nu de slugi, sa dezvoltam interese economice pe care sa le extindem. Dar pentru a reusi asta, e nevoie ca structurile politice si de protectie sa-si serveasca tara. Altfel spus, caracatita trebuie spalata!

  1. Pingback: Declaratia Uniunii Radicale din Romania « Uniunea Radicala din Romania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: